Despre oameni si..virtute

Moralitate,intelepciune,virtute;sunt cuvinte respectabile dar vagi asupra carora  se poarta de secole dispute,fara a se ajunge la vreo intelegere!Vreau sa fiu intelept,dar voi fi sigur eu de intelepciunea mea atat timp cat voi crede ca nebunii sunt mai fericiti  decat mine sau chiar mai bucurosi?

Trebuie sa avem moravuri,dar suntem toti asemenea copiilor;moralitatile ne adorm.Si asta pentru ca ni se face o moralitate stupida,inconvenabila naturii noastre.Ni se vorbeste de ceea ce nu ne intereseaza si ne gandim la altceva.

Virtutea este un lucru foarte important:numele ei inseamna forta,putere.Lumea subsista prin virtutea lui Dumnezeu.Dar pentru noi ce este virtutea?Este o virtute sa postesti,slabindu-ti mintea si ingalbenindu-ti fata?Sa numim virtute  naivitatea omului onest care se lasa despuiat de smecheri?Este o virtute abstinenta de frica abuzului?Ce am crede despre un om care n-ar merge  de frica sa nu-si rupa picioarele?Virtutea in toate este opusul nulitatii,indolentei si neputintei.

Virtutea presupune actiunea;caci,daca se opune in mod obisnuit virtutea patimilor,se lasa sa se inteleaga ca nici ea nu este una pasiva.

Virtutea nu este numai forta,ci si ratiunea ce dirijeaza forta.Ea este puterea ce pastreaza echilibrul vietii.Marele secret al virtutii,al virtualitatii si al vietii,fie temporala,fie eterna poate fi formulata astfel:

„Arta de a balansa fortele pentru a echilibra miscarea”(Eliphas Levi)

Echilibrul pe care-l cautam nu este nemiscarea,ci acela care face miscarea regulata.Nemiscarea inseamna moarte,numai miscarea este viata.Acest echilibru motor este cel al naturii insasi.Natura,echilibrand fortele fatale,produce raul fizic sau chiar distrugerea aparenta pentru omul prost echilibrat.Omul se vindeca de relele naturii,stiind sa se sustraga printr-o folosire inteligenta libertatilor sale fatalitatii fortelor.Intrebuintez aici cuvantul fatalitate pentru ca fortele imprevizibile si neintelese de omul prost echilibrat i se par acestuia obligatoriu fatale.

Natura le-a dotat pe animale cu o multime de instincte pentru a le apara,dar a facut totul ca omul neprevazator sa piara.Animalele traiesc pe seama lor,ca sa zic asa,fara efort.Numai omul trebuie sa invete sa traiasca.Or,stiinta vietii este stiinta echilibrului moral.A impaca stiinta cu religia,ratiunea cu sentimentul,energia cu blandetea,iata fondul acestui echilibru.Adevarata forta invincibila este forta fara violenta.Oamenii violenti sunt oameni slabi si neprevazatori,ale caror eforturi se intorc intotdeauna impotriva lor insisi.Afectiunea violenta seamana urii si aversiunii.

Mania violenta te da orbeste pe mana dusmanilor.Stiti ca eroii lui Homer,cand se lupta intre ei,se insulta pentru a se infuria reciproc,stiind bine ca,dupa toate probabilitatile,cel mai furios din cei doi va fi invins.La fel,infierbantatul Achille era predestinat sa moara tragic.El era cel mai mandru si mai curajos dintre greci si nu aducea decat dezastre concetatenilor lui.Cel care cucereste Troia este prudentul si rabdatorul Ulise care se menajeaza intotdeauna si nu loveste decat atunci cand e sigur de reusita.Achille este Patima,Ulise este Virtutea;urmand aceasta dimensiune trebuie sa intelegem inaltimea filosofica si morala a poemelor lui Homer..